logo

 

Culisele unui mare concert la Bucuresti

Alexandru Pugna la curţile dorului…

participat zilele trecute la un eveniment neaşteptat din viaţa unui om care, trăind în jurul tău, tânăr şi neliniştit vorba aceea, te anunţă aşa, deodată că a împlinit 50 de ani! Când eram mic şi se spunea în jurul meu despre un om că, iată, a împlinit 50 de ani, mă gândeam că la vârsta asta se ajunge…ohoo, peste mult mult timp, peste o viaţă sau chiar peste…două vieţi, ce să mai vorbesc, era un tărâm prea îndepărtat pentru mintea mea aflată pe atunci în dialog doar cu clipa…
Şi totuşi, Alexandru Pugna a împlinit 50 de ani! Nu ştiu când a sărit aşa deodată de la vreo treizeci cu care era …creditat pe răbojul plin cu prieteni al inimii mele taman la vârsta de aur, la vârsta deplinei maturităţi. Este o mare enigmă cum devine un pom înflorit, un pom în care nici frunzele nu au mai avut loc de atâta floare in inmiresmată, aşa, peste nopate, un copac matur plin de rod!
Alexandru Pugna este de bună seamă un astfel de copac de vreme ce spun asta o mulţime de oameni obişnuiţi avizi de frumos şi în egală măsură o altă mulţime de oameni avizaţi.
Alexandru Pugna este – aşa cred eu ! - un om multilateral! Dacă ar fi o cetate am putea spune despre el că îl preocupă şi reuşeşte să apere de duşman zidurile din toate punctele cardinale… Dacă ar fi un anotimp am putea spune că este anotimpul preferat al foarte multor semeni de-ai noştri… Cum este doar un om îndrăgostit de neamul lui şi de comorile neamului nostru românesc vom mai spune doar că, la 50 de ani, Alexandru Pugna este un artist împlinit care poate privi în urmă cu mândrie şi înainte cu linişte în suflet!
Duminică 27 noiembrie Radio România a ţinut să spună lumii că atomul indestructibil al folclorului bistriţean a mai primit un electron pe orbita sa selectă. Un electron care va da stabilitate şi mai mare lumii tradiţiilor folclorice nepieritoare ale acestor meleaguri. Vestita sală radio din Bucureşti şi-a deschis porţile pentru mai bine de patru ore celor cinci sute de oameni însetaţi de frumuseţea cântecelor şi a dansurilor populare bistriţene şi nu numai…
Aproape telegrafic voi spune că spectacolul – care va fi difuzat de Radio Antena satelor si de Favorit TV – a fost prezentat de actriţa Nataşa Raab, o ardeleancă frumoasă şi inspirată. Orchestra radio dirijată de Adrian Grigoraş ne-a purtat cu măiestrie pe toate meleagurile ţării! Maestrul Anghel Urs a însoţit cu vioara sa fără egal invitaţii bistriţeni din spectacol! Un grup de dansatori ai Cununii de pe Someş, condus de mereu inspiratul coregraf Teodor Puşcaş şi având ca portdrapel pe Gicu Vâju, cel mai longeviv dansator profesionist de pe meleagurile noastre, a dat un farmec aparte întregului spectacol.
În prima linie de asalt Alexandru Pugna şi-a plasat infanteria uşoară – laureaţii festivalurilor bistriţene Pană de Păun şi Valeria Peter Predescu: Răzvan Năstăsescu, Radu Lazăr, Paul Ananie, Andreea Hăisan, Eugenia Horoba şi Cristina Lenuţa Filipoi. Despre aceşti iubitori ai cântecului popular voi spune că sunt la vârsta aceasta şi în aceşti ani asemeni lui Icar – adică doritori de glorie, cu aripi puternice şi plini de graţie! Sper să aibă şi înţelepciunea zborului lin şi aşezat spre înălţimi pentru a evita soarta fiului lui Daedalus !
Aplauzele publicului i-au însoţit apoi pe Andrei Bărbos un moroşan plăcut şi curat la voce şi la port, pe Ioan Chirilă sosit de pe binecuvântatul plai moldovean şi pe Adrian Stanca un bănăţean fălos pe bună dreptate!
Am ascultat apoi cântecele frumoase şi sincere ale Gheorghiţei Nicolae şi ale Marianei Ionescu Căpitănescu. Saveta Bogdan ne-a spus din nou că este fată din Sângeorz Băi deşi vieţuieşte de când lumea pe Splaiul Dâmboviţean. Mi s-a părut proaspătă şi frumoasă!
Când a intrat maiestuoasă în scenă Domnica Dologa, această crizantemă de aur a cântecului năsăudean, sala a vibrat parcă cuprinsă de un fior. Dacă urcă Domnica pe scenă privirea se uimeşte, auzul se încântă şi sufletul zboară peste culmi albastre de munte…
Nicolae Mureşan ne-a arătat apoi, din nou de ce este iubit nu numai în Codru şi de către codru! Fără el Ţara Sătmarului ar fi ţara nimănui…
Florentina şi Petre Giurgi au fost aplaudaţi îndelung de către un public cunoscător şi recunoscător. Vioara lui Petre poartă pe strunele ei toate minunăţiile cunoscute şi necunoscute ale Ţării Maramureşului!
Cristian Pomohaci a urcat pe scenă cu dezinvoltura omului care ştie bine câte nestemate are în trăistuţa sa! Părea un dac falnic descins de pe columna traiană… Multe dintre cântecele sale coboară lin din baierile cerului pentru a ne umple sufletele de farmec şi de farmece…
Pe scenă a apărut apoi o flacără argintie numită Sava Negrean Brudaşcu! A zâmbit împreună cu sala şi a plans amar impreună cu sufletele spectatorilor! Sava Negrean este o invenţie brevetată în sufletele noastre. Orice reinventare a ei ne-ar dezamăgi profund…
Şi, în sfârşit, a venit Maria Butaciu! Nataşa Raab i-a spus Emblema Ţării Năsăudului! Este frumos zis dar nu este destul spus! Maria Butaciu este înainte de toate un reper! În armată, în luptă, în ofensivă – dar şi în viaţa aceasta în general - dacă nu ai un reper clar nu ajungi nicăieri şi eşti supus furtunii şi înfrângerii! Este greu de spus ce anume ar fi fost azi această glie sfântă a cântecului popular românesc fără pământul desţelenit de Maria Butaciu!
După ore bune de spectacol în care publicul a rămas ţintuit pe scaune între ropotele de aplauze, a urcat pe scenă Cornelia! Cornelia Ardelean însoţită de Ioana Maria Ardelean!
Mi-e greu să vă relatez acest moment! Inima-mi bătea în piept să sară afară nu altceva! Emoţia de dincolo de emoţie nu se poate descrie! Ea se poate doar, eventual, trăi! Cornelia este mereu egală cu ea însăşi! Altfel spus trăieşte cântând şi cântă numai cu sufletul. Vocea ei astrală este mereu o oglindă care reflectă şi în care se reflectă inimile şi trăirile spectatorilor! Când o ascult cresc precum iarba crudă după ploaie! Când mă las pătruns de farmecul rostirii fiinţei ei prin cântec mă cutremur discret şi mă tulbur limpezindu-mă... Nu se poate să simt aşa doar pentru că sunt soţul ei! Aşa trebuie să fie! Acesta trebuie să fie firescul! Aşa cred că simte orice iubitor de cântec şi de certitudini! Aşa simt eu că ar trebui să li se întâmple tuturor celor împătimiţi întru cântec…!
Alături de Cornelia s-a aprins pe scena sălii radio în această seară de noiembrie 2011, o altă flacără! Suflet din sufletul Corneliei, Ioana Maria Ardelean este totuşi dintr-o altă epocă! Un ţăran când merge la oraş tot ţărani caută zis-a Marin Preda parcă! Ioana Maria Ardelean s-a conformat. În curând, odată cu apariţia primului ei album de cântece populare va proba că, da, a ajuns la Bucureşti o ardeleancă adevărată care va duce acolo - cu tupeu bine temperat !!! - flacăra binefăcătoare a nemuritorului nostru Ardeal. Şi va rosti prin cîntec adevărurile nerostite încă… De bună seamă că nu de tineri falnici duce astăzi lipsă Naţia Română ci de bătrâni înţelepţi…
Finalul finalului a fost rostit de grupul vocal Valeria Peter Predescu un mănunchi, un snop de grâu curat din grădina Ţării Năsăudului iubirea de o viaţă a celei care a fost Valeria Peter Predescu, o flacără stinsă prea devreme de un vânt iscat de nicăieri…
La sărbătoarea sa frumoasă Alexandru Pugna a oferit o bucurie imensă acestor artişti, acestor prieteni ai săi în ale cântecului popular de pe toate meleagurile româneşti. Cu această ocazie a văzut lumina albumul de cântece populare La curţile dorului, al cincilea album de cântece populare al artistului, conţinând 23 de piese deosebit de frumoase.
Cronicarul trebuie să consemneze, fie măcar şi lapidar că alături de Alexandru Pugna şi în fond de folclorul românesc au fost în această… aplicaţie societăţile comerciale Comat Bistriţa, Agroinvest Bistriţa şi Le Fru Marin Braşov! Centrul cultural municipal a oferit un sprijin logistic special iar Ioan Avram, profesionistul perfect, ne-a purtat în siguranţă pe drumurile întortocheate ale patriei şi mai ales ale Bucureştiului…
Incursiunea acestui grup frumos şi temerar de artişti în inima Bucureştiului suprasaturat de lucruri mai mult rele decât bune a purtat cu ea un mesaj. Eu cred că acest mesaj a fost unul enervant de simplu şi de adevărat şi de util – anume adevărul că apa de la isvor este mai gustoasă decât cea din bidonul de plastic! Iar dacă bidoanele de plastic au fost inventate aiurea prin Europa aceasta şovăielnică, isvoarele, şipotele cu apă rece ca gheaţa, curată ca lacrima şi binefăcătoare ca o rugăciune către Bunul Dumnezeu au fost… inventate şi mai sunt încă în România! În această ţară frumoasă şi unică între toate ţările de pe pământ! Iar aceste isvoare sunt chiar bijuteriile fiinţei româneşti: cântecele, dansurile şi tradiţiile străbune! Dincolo de toate acestea este veşnică pe lume doar speranţa…
La mulţi ani Alexandru Pugna!
La mulţi ani truditori pe ţarina sfântă a folclorului românesc pe oriunde v-aţi afla…

sursa Ziarul Rasunetul Vezi articolul aici