-Numeroase înregistrări la Radio, la diferite Case de producţie muzicală- peste 90 de cântece- unele apărute pe C.D.-uri sau casete audio( cântece de muzcă populară, colinde şi pricesne)
- Numeroase apariţii la Spectacole în ţară şi străinătate, la diverse emisiuni Radio şi TV.
-Din anul 2000 şi până în 2008 este Consilier local în cadrul Consiliului Local Bistriţa, iar din anul 2008 este Consilier Judeţean, aparţinând Partidului Social Democrat.
- 2007 primeşte Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film „Eco- Etno- Folk- Film” de la Slătioara cu filmul „Biserica de lemn din Budurleni” în competiţie cu filme din 34 de ţări ale lumii.
- 2007 primeşte PREMIUL DE EXCELENŢĂ a Municipiului Bistriţa, cea mai mare distincţie ce se oferă anual, unei singure personalităţi a Municipiului, fiind cel mai tânăr deţinător al acestei distincţii

.

Alexandru Pugna, 50 de ani de viaţă, mii de clipe de bucurii

„Mi-am deschis cămăruţa sufletului meu, aşa ca la o spovedanie adevărată ce-ti uşurează sufletul”

Alexandru Pugna este în ceas aniversar. Luni, artistul care aduce dorul ţăranului român de pe Valea Ţibleşului, are ziua de naştere. Şi nu una oarecare, îndrăgitul artist va împlini 50 de ani. O vârstă frumoasă, binecuvântată de Dumnezeu cu multe împliniri. O parte dintre trăirile celui care ne poartă pe aripi de cântec le veţi descoperi în interviul acordat, cu mari emoţii, cotidianului “Răsunetul”, cel care a fost alături de Alexandru încă de la debut. Vocea lui Alexandru Pugna s-a auzit pentru prima dată la Radio în 1984, la Radio Târgu-Mureş, unde, sub coordonarea redactorului Dumitru Buzoianu. După trei ani, în 1987, a înregistrat la Radio România, sub îndrumarea redactorilor Gruia Stoia şi Angela Marinescu. A imprimat sub bagheta dirijorilor Constantin Arvinte, Paraschiv Oprea, Ştefan Cigu, Ovidiu Barteş, Zanc Zeno Oliver, Anghel Urs, cu care a înregistrat cele mai frumoase cântece din ţinutul Ţibleşului. Alexandru Pugna ne-a obişnuit cu prestigioase manifestări, recunoscute acum pe plan naţional. În prag de Sfinte Sărbători ale Paştilor este Concertul Pascal „Pricesne şi cuvinte de învăţătură creştin-ortodoxă“, în luna decembrie Concertul de „Colinde şi cântece străbune“, iar de şase ani Festivalul „Pană de păun”. Un om care dăruieşte din experienţa sa şi tinerei generaţii, care este ajutată să iasă în faţă cu un repertoriu demn de identitatea noastră. Dar, haideţi împreună, să-i citim gândurile, să-i “ascultăm” bătăile inimii, pusă, de atâtea ori, în palma spectatorilor, în concertele în care ne-a dăruit frumuseţe.

Suntem în ceas aniversar. Artistul dorurilor bistriţenilor se află la deplină maturitate artistică. Aveţi emoţii la schimbarea prefixului?

-Emoţii nu pot să spun că am, însă nu pot să nu recunosc faptul că este „un prag” important pe care o să-l trec, şi că este un moment cu totul deosebit. Este un lucru firesc trecerea anilor. Important este ca ei să treacă cu sănătate şi cu linişte sufletească, cu împliniri.

-Vă mai amintiţi o zi de naştere de acasă, de la Căian?
-Trebuie să recunosc faptul că în acea perioadă nu se făcea un eveniment din ziua de naştere. La sat în perioada copilăriei mele, copii nu ştiau de sărbătorirea zilei de naştere. Noi eram cinci copii la părinţi şi numai tata lucra şi aducea bani în casă. Şi acei bani erau puţini, că abea ajungeau de la „plată” la „avans” şi nu puteau părinţii să ne sărbătorească zilele de naştere. Nu-mi amintesc sa-mi fi sărbătorit vreodată la Căian cât am fost copil ziua de naştere…

sunt anii pentru oameni? dar pentru artişti?
-Cred că sunt “o măsură” a trecerii timpului în primul rând. Sunt dacă vreţi nişte „pietrii de hotar” aşezate pe un drum pe care porneşti la un moment dat şi pe care nu te mai poţi întoarce niciodată. Este dacă vreţi drumul cu o singură direcţie, care pentru unii este mai scurt iar pentru alţii mai lung. Drumul pe care fiecare dintre noi am vrea să-l parcurgem cât mai uşor, să culegem de pe el cât mai multe roade şi la care să „numărăm” cât mai multe „pietrii de hotar”. La fel sunt anii şi pentru artişti, doar că ei, artiştii, pe acest drum împart spre cei ce-i însoţesc, dar şi spre cei ce vin din urmă bucuria artei lor, îşi revarsă sufletul în frumuseţi spirituale ce bucură pe cei din jur. La fiecare „piatră de hotar” însă, stau şi numără bucuriile împărţite prin cântecele sau arta lor.

-De-a lungul anilor a-i urcat pe mari scene ale ţării şi lumii. Cântecul v-a însoţit viaţa. Este viaţa un cântec?
-Cred că viaţa este ca un cântec dar şi cântecul înseamnă viaţă. Toate cântecele neamului românesc cuprind în ele fărâme de viaţă. Pentru că ce sunt cântecele dacă nu o reflectare a unui segment din viaţa noastră, a unei trăiri ce se revarsă în vers şi melodie? Întotdeauna aici la noi cântecul a însoţit omul şi viaţa sa, de la naştere şi până la marea trecere. Nu există în viaţa românului moment important fără a fi însoţit de cântec. Aşa încât acest cântec al sufletului românesc face parte din viaţa omului şi pot să afirm faptul că reprezintă viaţa ţăranului nostru cu toate bucuriile, dorurile, durerile şi de fapt găsim aşezate în el toate stările sale sufleteşti.

-Care a fost momentul cel mai important al artistului de până acum? Dar al omului?
-Au fost multe momente foarte importante din viaţa mea ca artist. Începând cu primele mele înregistrări Radio, câştigarea unor premii, editarea unor albume sau recunoaşterea activităţii mele din partea bistriţenilor în 2007, prin acordarea Premiului de excelenţă al Municipiului Bistriţa pe acel an. Apoi primirea titlului de Cetăţean de onoare a comunei Sălciua, din Alba, sau ce să mai zic de primirea titlului de Cetăţean de onoare a Comunei în care m-am născut, Căianu Mic, poate cel mai important pentru mine deoarece a venit de la oamenii în mijlocul cărora m-am născut şi am crescut. Şi ştim bine de la Mântuitorul Hristos cât de greu vine această recunoaştere din partea acestora. Ştiţi povestea cu Profetul în ţara lui… Ca om de asemenea pot să afirm că am avut multe astfel de momente importante. Şi dacă ar fi sa aleg doar un singur moment important, l-aş alege pe cel în care mi-am unit destinul cu cea alături de care de 22 de ani împărţim bucuriile şi necazurile acestei vieţi, soţia mea Eugenia Mariana, care constituie echilibrul vieţii mele.
-Aveţi o povară grea pe umeri. Unul dintre stâlpii pe care se sprijină valorile tradiţionale ale acestui judeţ. Este greu? sau mai bine zis este din ce în ce mai greu?
-Nu este deloc uşor. Trăim o perioadă în care satul românesc spiritual se retrage din ce în ce tot mai mult. Acum când gusturile publicului sunt tot mai alterate de pseudoproducţii muzicale ce nu reprezintă cu nimic sufletul curat şi nobil al românului, acum când comercialul ia tot mai mult spaţiu din ceea ce reprezintă esenţa şi nu suprafaţa este tot mai greu să convingi publicul să se întoarcă la izvoare… Facilul îşi face tot mai mult loc în defavoarea valorii şi a tradiţionalului şi de multe ori eşti catalogat ca depăşit, trecut de actualitate… Apoi cel mai grav afectează acest aspect, câştigul financiar rapid. Goana după bani care desigur are câştig de cauză cu producţiile acestea ieftine submediocre ce ajung mai repede la urechiile celor ce au posibilitatea de a le răsplăti …financiar. De aici şi pasul lateral ce-l fac chiar unii interpreţi la care nu te-ai aştepta, spre zona comercialului. În ce mă priveşte rămân fidel creaţiei autentice, pure, neaoşe din satul românesc adevărat. Nu mă interesează partea financiară. Pentru mine e mult mai importantă valoarea sufletului neamului din care fac parte. Și promovarea lui.

-Aţi avut mereu alături o doamnă frumoasă, care a avut grijă să arătaţi impecabil pe scenă. V-a însoţit dincolo de cântec, cu dragostea ei. Este greu de înţeles un artist?
-Nu e uşor. Deloc. La început a fost şi pentru ea destul de greu. Anii au trecut însă, şi Jeni, soţia mea, a înţeles că un artist trebuie lăsat să-şi reverse preaplinul sufletului atunci când simte acest lucru. Că nu-l poţi ţine doar pentru tine. Că el trebuie să împartă bucurii spirituale şi altora şi că oriunde s-ar afla, oricât de admirat ar fi, tot acasă se întoarce… Adevărul este că fără sprijinul celei mai importante persoane din viaţa mea nu aş fi reuşit să-mi realizez visul…
-Aţi rămas în slujba cântecului, deşi puteaţi să slujiţi la altar. De ce nu aţi făcut acest lucru? Sunt mulţi interpreţi care sunt şi preoţi.
-Dacă nu era cântecul aşa de important în viaţa mea şi aveam puterea să renunţ la el mi-ar fi plăcut foarte mult să fiu Preot. Încă din anii studenţiei am înţeles că preoţia nu e o slujbă ca oricare alta. Că este o misiune. Că Preotul Îl reprezintă în lume pe însuşi Mântuitorul Hristos şi că este nevoie de mari sacrificii pentru această misiune pe care ţi-o asumi singur, prin propria ta voinţă. Aveam un profesor la Facultate care avea în jur de opzeci de ani şi fiind întrebat despre un aspect al preoţiei, ce trebuie să facă un preot într-o situaţie dată, foarte dificilă, părintele a sp us că în orice situaţie când un preot nu vrea să greşească sau nu găseşte o ieşire dintr-o situaţie mai dificilă, să stea şi să gândească ce ar face Mântuitorul Hristos dacă ar fi în locul lui, şi atunci nu va greşi cu siguranţă. Mi-a rămas în suflet acest răspuns al părintelui. Eu cred că Mântuitorul nu ar cânta pe scenă şi apoi ar merge să propovăduiască. Aşa încât nu am găsit în mine puterea să le fac pe amândouă aşa cum există cazuri. Dar fiecare cu credinţa şi ideile sale. E posibil să greşesc eu, dar acum asta cred. Preoţia este o mare misiune asumată de bunăvoie şi din mare dragoste pentru Dumnezeu. Nu un serviciu ca oricare altul. E o mare, foarte mare responsabilitate să fi preot.

-Pe cine veţi avea alături în ceas aniversar? Vom beneficia şi noi, spectatorii, de un spectacol aniversar, aşa cum ar fi firesc?
-Alături de mine vor fi cei apropiaţi. Familia şi prietenii. Bunul Dumnezeu a rânduit ca înainte cu o zi de momentul când voi împlini 50 de ani să aibă loc Sfinţirea Bisericuţei monument istoric de la Budurleni, satul socrilor mei. Bisericuţă pentru care am realizat şi un film deosebit, premiat la un mare Festival Internaţional de Film. O să am la acest Praznic foarte mulţi prieteni alături, aşa încât bucuria va fi deplină, ajunul zilei mele de naştere fiind încununat cu această mare bucurie pentru sufletul meu, a familiei şi a oamenilor din Budurleni. În 27 Noiembrie la Bucureşti va avea loc în sala de concerte a Radiodifuziunii Române un concert aniversar “Alexandru Pugna la ceas aniversar”. Concert organizat de Radio România, Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române fiind prezentă pentru a asigura acompaniamentul unor mari interpreţi ai cântecului popular românesc ce vor veni să mă sărbătorească. Bistriţenii se vor bucura şi ei de acest Concert pentru ca va fi Televizat si difuzat ulterior de Televiziunea Favorit.

-Care sunt bucuriile lui Alexandru Pugna ?

-Cântecele, bună înţelegere în familie, momentele de relaxare de la Budurleni şi Căianu Mic, clipele în care văd că din urmă vin tineri valoroşi dornici să ducă mai departe cântecul neamului nostru, aplauzele publicului şi prietenii adevăraţi pe care îi am.

-Care este visul care nu s-a împlinit până acum?
-Să ajung în Statele Unite şi să cânt pentru românii de acolo. Dar mai sunt şi multe altele. Și sunt convins că nădăjduind cu credinţă şi iubire se vor împlini.

-Vă dorim în numele cititorilor mulţi ani cu sănătate, însoţiţi de cântece frumoase. Vă spunem că vă respectam şi că vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut pentru folclorul românesc.
-Eu vă mulţumesc pentru acest interviu în care mi-am deschis cămăruţa sufletului meu, aşa ca la o spovedanie adevărată ce-ti uşurează sufletul.

(vezi articolul din presa aici)